Alfa 1 - antitripsina

Categorie: A:::
Publicat în Marți, 26 Iunie 2012 12:14
Scris de Super User
Afişări: 1441
     Alfa 1-antitripsina este un inhibitor al serin-proteazei. Desi se numeste antitripsina, tintele sale fiziologice sunt proteazele (elastaza, colagenaza), eliberate din leucocite (si nu tripsina). Leucocitele elibereaza proteazele in timpul fagocitozei, in reactia inflamatorie pulmonara cronica, iar tesutul pulmonar este lezat.



     In conditii normale, activitatea proteazelor este inhibata completde alfa 1-antitripsina. Sinteza hepatica a alfa1-antitripsinei creste de 4 ori in reactia inflamatorie. Deficienta sintezei acestei proteine are consecinte patologice. Pierderea elasticitatii tesutului pulmonar este rezultatul procesului de imbatranire fiziologica, dar deficitul alfa1-antitripsinei accelereaza procesul si produce emfizem pulmonar, in special la fumatori. Cand se intrunesc cele doua conditii, atacul de emfizem incepe la 30 de ani, cu sfarsit letal la 50. Poluarea aerului sau infectiile respiratorii au efecte defavorabile la pacientii cu deficit al sintezei alfa 1-antitripsinei. in absenta acestei proteine inhibitoare, proteazele leucocitare ataca tesutul inconjurator si produc leziuni care initiaza procesul inflamator. Inhibitorul proteazei alfa? antitripsina (alfa? AT) este un reactant de faza acuta, iar nivelul lui seric creste in mod firesc in cadrul diverselor reactii inflamatorii si dupa administrarea de estrogen. Nivelul seric de alfa AT este fie scazut, fie absent la anumiti pacienti cu debut precoce al emfizemului.

      Prin tehnicile cu gel acid de amidon si imunoelectroforeza a fost posibila identificarea genetica a tipurilor de inhibitori de proteaza. Majoritatea membrilor dintr-o populatie normala au doua gene M, denumite ca AT tip MM, si un nivel seric de alfa AT peste 2,5 g/1. Multe gene contribuie la modificarea nivelurilor serice de alfa antitripsina, dar cel mai frecvent sunt asociate cu emfizemul genele Z si S. Indivizii homozigoti ZZ sau SS au frecvent niveluri serice apropiate de zero, dar niciodata mai mari de 0,5 g/1, si dezvolta un emfizem panacinar sever in decadele a treia - a patra de viata. Procesul panacinar predomina la bazele plamanilor. Dispneea progresiva, cu tuse minima, caracterizeaza tabloul clinic, desi la fumatori, bronsita cronica este pe primul plan.

     Date fiind posibilitatea sintezei chimice sau biologice in cantitati semnificative a inhibitorului de alfa proteaza si efectul dovedit in administrarea intravenoasa pentru reechilibrarea balantei proteaza-antiproteaza in lichidul de lavaj din plamanul indivizilor ZZ, s-a sugerat ca terapia de substitutie cu alfa AT poate fi valoroasa in impiedicarea aparitiei emfizemului la acesti pacienti. Terapia de substitutie a fost folosita inaintea evaluarii eficacitatii ei, si de aceea un studiu amanuntit stiintific nu a fost posibil, intr-un registru national, un studiu al evolutiei naturale urmeaza a se efectua, din care se vor putea evalua efectele tratamentului, daca grupele de pacienti tratati si netratati sunt selectate pentru a fi comparabile de la inceput.

     Heterozigotii MZ si MS au niveluri intermediare serice de alfa AT (de exemplu, intre 0,5 si 2,5 g/1); deci, expresia genetica este aceea a alelei codominante autosomale. Un subiect de controversa este daca starea de heterozigot se asociaza cu alterarea functiei pulmonare. Subiectul este foarte important, deoarece statusul de heterozigot este foarte frecvent, incidenta variind intre 5 si 14% din populatia generala. Modul exact in care deficienta de antitripsina produce emfizem este neclar. Pe langa inhibarea tripsinei, alfa AT este un inhibitor eficient al elastazei si al mai multor enzime proteolitice. Exista dovada experimentala ca integritatea structurala a elastinei din structura plamanilor depinde de aceasta antienzima, care protejeaza plamanul de proteazele eliberate din leucocite.